Home » Strane Storie by Giovanni Papini
Strane Storie Giovanni Papini

Strane Storie

Giovanni Papini

Published January 1st 1992
ISBN : 9788838908705
Paperback
Enter the sum

 About the Book 

știu că atunci când mi se pune pata trebuie s-o colorez cu niște cărți pentru că altfel nu am liniște și mai știu că toate cărțile pe care le cumpăr în delirul livresc lunar, concomitent cu menstruația, sunt cărți fenomenale pe care le găsesc întâmplător și îmi lipesc degetele de ele dintr-un pur impuls subconștient care mi se revelează ulterior. așa s-au materializat Povestirile Stranii ale lui Papini sub ochii mei. Așa cum trebuia și nu altfel. mă entuziasmez ușor, dar nu la nivelul ăsta similar unui squirt când tu te pregătești de un orgasm lejer , cartea asta nu are cum să nu placă fie și celui mai chitros critic literar, este un mic cufăraș cu pietre prețioase fără cusur, o jachetă croită pe măsură și încheiată până la gât cu trei prefețe pentru fiecare tip de cititor, poet, filosof și erudit.Așa își începe Papini cartea, cu câte o prefață pregătită special pentru toți. Gazda perfectă. Apoi, la primul fel bagă o țuică tare și propune ipoteza păcatului insuficient. Dacă Adam și Eva hăpăiau toate merele din pom ajungeau zei deci imposibil de pedepsit. Au ronțăit doar unul, concluzia e limpede. Continuă în ritm susținut cu travaliul scriitorului în căutare de idei și cere pomană de amintiri. Cu o prințesă bătrână care retrăiește aventurile tinereții în contul unui an împrumutat alteia, restituit în rate de câte o zi de frumusețe și prospețime. Urmează grosul ospățului, povestea celui care, ca în visele mele tulburate de sforăituri, purcede la înfăptuirea unor crime perfecte, fără motiv. Căci ce e motivul, un lung prilej pentru durere...perfecțiunea rezidă în absența motivului. Tot fără motiv se sinucide și Sieroska, cel care trăia fără un motiv anume. La naiba, și prieteniile se pot lega fără motiv, te întâlnești în fiecare dimineață cu un om care te salută și în timp îl saluți și tu, dacă peste câteva luni te invită la el acasa ce poți face altceva decât să te duci? Așa, fără motiv, că doar sunteți prieteni. Și tot așa, și tot așa...spre final servește desertul, câteva povestiri delicioase, una cu pictorul Nein, care dezgustat de Ja-ul pronunțat atât de des în Germania natală și-a schimbat numele în Nein. Aici m-am întâlnit cu fraza care mă descrie perfect, zice așa : „ în conversații, am o înclinație de neoprit de a rămâne tăcut”. Iar în povestea următoare, cu un personaj adorabil de zgârcit care a pus să i se construiască „niște mari rezervoare subterane de rahat pe terenurile sale și n-a vrut să-și vândă excrementele nimănui.” Papini are un umor underground, face niște descrieri care mă zguduie de un râs visceral, nu mă satur să recitesc de exemplu câteva reflecții geniale: avea „trăsături regulate, însă cine deține regulile trăsăturilor?” sau “pasiunea ei era voalul. Vara, le punea câte o voaletă chiar și găinilor sale”.La sfârșitul cărții rămâi exact cu starea aia de bine pe care o ai după o masă excelentă care nu-ți produce gaze. Meditezi trântit în fotoliu, cu scobitoarea între dinți, rumegând câte un paragraf care ți-a rămas în măsele, plescăind mulțumit și orbecăind cu privirea molatică prin bibliotecă după vreun Papini rătăcit din tinerețe de recitit.